Am in mana o comoara: Retetarul pentru produse de cofetarie si patiserie din 1963, de Benone Lazar
UPDATE: Am reusit sa incerc prima reteta din Retetar, si anume – la cererea cititorilor – Pricomigdalele! Scrie la comentarii ce alte Retete de Cofetarie ai vrea sa mai postez.
Vezi mai jos Reteta originala si viziteaza Reteta adaptata si incercata de mine aici:
Reteta Pricomigdale »
Sunt emotionata. Nu este prima carte cu Retete vechi din biblioteca mea, mai am cateva comori de la tata despre care o sa va povestesc candva. Este insa pentru prima data cand pun mana pe un Retetar – o biblie pentru cofetari si patiseri – Retetar pe care l-am primit de la doamna Lidia, fiica autorului principal Benoni Lazar… De aici emotiile. Ah, si povestile! Ador povestile adevarate care te ajuta sa vezi istoria lucrurilor derulate inapoi. Nici nu stiu cum sa-i multumesc doamnei Lidia, pentru tot!
Cartea am primit-o cu imprumut si e normal sa fie asa, e o amintire draga si cu dedicatie speciala pentru Lidia.
Dar am voie s-o pastrez atat cat imi trebuie, s-o studiez si sa invat lucruri noi din ea cat am nevoie, sa testez cat mai multe tehnici pentru aluaturi si sa creez prajituri si torturi ca pe vremuri. Am citit deja cateva chestii interesante si de-abia astept sa le pun in practica, printre care Prajitura Bucuresti, Prajitura Ora 12 si Lichiorul Triple-Sec pentru bombonerie!
Acum eu sunt fericita si fericirea asta ma va tine mult timp. Si in continuare – emotionata, pentru ca pare ca ating cu degetul momente din trecut. Si din trecutul Bucurestiului – cu influente frantuzesti si vieneze, cu alune turcesti, cu praline sau martipan, cu milles feuilles si cu ingrediente atat de diverse. Zambesc…
Si povestea nu se termina aici, iar cel mai emotionant moment vine abia acum. Azi vorbisem cu doamna Lidia sa ne vedem din nou, ca mai are niste carti de gatit pe care vrea sa mi le dea. Super, mi-am zis, timp de citit sa am! Si ma duc vesela la intalnire.
Doamna Lidia ma astepta cu o plasa de carticele si cu o bijuterie in mana. Bine, nu cu o bijuterie adevarata, dar cu o cutiuta alba din metal, ornata ca o bijuterie – o poti vedea in poza mare de sus. Imi povesteste ca este facuta manual de tatal ei, din nou cu dedicatie speciala cu numele scris frumos pe ea si ca ascunde niste spritz-uri de pos pentru ornat prajituri, facute si ele manual din tabla din conserve, cum se faceau pe vremuri. Si ca-mi ofera mie cutiuta in dar! Stai, ce?!
Am izbucnit in lacrimi.
Si cred ca am ramas fara cuvinte.
Chiar atingeam trecutul cu degetele…
Si ma simt atat de onorata, incat trebuie neaparat sa fac ceva care sa intoarca macar pe jumatate bucuria mea inapoi la doamna Lidia. Ce as putea sa fac? Sa continui povestea?
Ma voi lasa inspirata de aceste carti, de aceste povesti, de intamplarea minunata de a ne cunoaste, de pasiunea cofetarului Benoni Lazar si cu ajutorul acestor duze de ornat din trecut voi orna o prajitura, pe care o voi crea special si care se va numi Prajitura Lidia.
Promit.
Dar pana atunci…
Draga doamna Lidia, va multumesc!
